Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT omnivorus; pantophagus; pleiophagus
3. EN omnivorous
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. omnivore)
1. (despre organisme) care se hrăneşte atât cu substanţe animale cât şi vegetale.
2. (despre un regim alimentar) din elemente animale şi vegetale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hétérophage)
1. cu nutriție variată; omnivor, plurivor.
2. care parazitează plante diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. paridigitidés)
1. ordin de mamifere ungulate, erbivore şi omnivore, cu un număr par de degete la fiecare picior: rumegătoarele şi porcinele; artiodactile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. plurivorus)
1. cu nutriție variată; omnivor, polifag.
2. (despre paraziți) care trăiește pe mai multe gazde.
3. (despre plante) care se dezvoltă pe mai multe substraturi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. polyphage)
1. (despre organisme) care parazitează mai multe specii de plante sau animale.
2. cu nutriție variată; (prin general.) cu regim alimentar foarte variat; omnivor.
3. care mănâncă orice, de toate; care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., port. sarigue)
1. (zool.) mamifer de dimensiuni mici din ordinul marsupialelor, arboricol și în esență omnivor, cu coadă lungă prehensilă și a cărui femelă poartă puii pe spate; oposum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ungulatae, după fr. ongulés)
1. supraordin de mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falangă acoperită de o unghie protectoare; copitate.