Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. homogénéité, lat. homogenitas)
2. însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale.
3. (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă.
4. însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. clambake)
1. întrunire de muzicieni de jaz, care cântă împreună fără a fi repetat în prealabil.
2. (peior.) întrunire improvizată a cărei calitate lasă de dorit, datorită lipsei de omogenitate şi de afinitate stilistică a muzicienilor.
Parte de vorbire: I. adj.; II. s.m., s.n.
Origine: (fr. monolithe)
1. I. format dintr-un singur bloc; monolitic.
2. care are omogenitatea, coeziunea unui bloc de piatră; (prin ext.) trainic, solid.
3. (fig.) care este fără nuanță, rigid, de neclintit.
4. II. monument, element de construcţie dintr-un bloc unic de piatră.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (omogeniza)
1. acțiunea de a omogeniza.
2. amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui.
3. (metal.) tratament termic care se aplică anumitor aliaje pentru a se obține omogenitate fizică, chimică și structurală a materialului.
4. concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. unité, lat. unitas)
1. numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru.
2. ~ astronomică = unitate pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, distanța medie de la Soare la Pământ.
3. numerele mai mari decât zero.
4. cantitate ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel.
5. însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil.
6. coeziune; omogenitate, unire; integritate.
7. formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun.
8. formație militară, regiment.
9. ~ de foc = cantitatea de muniție (număr de lovituri) pentru o gură de foc.
10. ~ furajeră = unitate de măsură pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (ne- + canonisit)
1. care nu este canonisit.
2. lipsit de regularitate; neregulat.
3. lipsit de simetrie; neregulat.
4. lipsit de uniformitate; neregulat.
5. lipsit de omogenitate; neregulat.