Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homographie)
1. faptul, însuşirea de a fi omograf; situaţie în care se află două cuvinte omografe.
2. (mat.) corespondenţă biunivocă a mulţimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échotomographie)
1. metodă de exploatare medicală, pe principiul reflexiei ecoului produs de un ultrasunet care întâlneşte un obstacol, putând diferenţia astfel structurile de consistenţă dintr-un organ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. entomographie)
1. știință care se ocupă cu descrierea insectelor; entomologie descriptivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photochromographie)
1. procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; fotografia obţinută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + tomografie)
1. tomografie redusă, realizată cu un aparat care combină un scanograf şi un microscop electronic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nomographe)
3. ramură a matematicii care studiază construirea şi utilizarea nomogramelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tomographie)
1. radiografie care permite obţinerea de imagini de la diferite adâncimi ale plămânului sau ale unui alt organ; stratigrafie.
2. imagine obținută prin această metodă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + tomografie)
1. tomografie redusă, realizată cu un aparat care combină un scanograf şi un microscop electronic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homographique)
2. (mat.) transformare ~ă = omografie (2).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. scannographe)
1. (med.) aparat de radiodiagnostic care analizează și reproduce electronic imagini ale organelor obținute prin tomografie și care face posibilă determinarea cu o precizie extremă a locației unei leziuni; scaner.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. stratigraphie)
1. ramură a geologiei care studiază evoluția scoarței terestre; geologie istorică.
2. procedeu de cercetare arheologică prin studiu succesiv al straturilor unui teren.
3. tomografie.
4. dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică sau socială a unor fapte de limbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tomophotographie)
1. procedeu asemănător cu radiofotografia constând în a fotografia ecranul radioscopic pe care se proiectează imaginea obţinută prin tomografie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tomographique)
1. (med.) care folosește tomografia, care se obține prin tomografie.