Dictionar

homomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homomorphisme)

1. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică.
 

automorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automorphisme)

1. homomorfism.
2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane.
 

endomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endomorphisme)

1. totalitatea schimbărilor pe care le suferă o magmă la contactul cu unele roci pe care le asimilează.
2. (mat.) homomorfism la o mulțime cu o structură dată de ea însăși.
 

monomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mono1- + morfism)

1. (biol.) situație în care toți membrii unei populații au, pe același locus, un singur tip de genă.
2. (mat.) homomorfism injectiv.