onora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. honorare, fr. honorer)

1. a acorda cuiva o considerație deosebită.
2. a face pe cineva demn de cinste, de laudă.
3. a achita, a plăti (o datorie).
4. a remunera.

dezonora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déshonorer)

1. tr., refl. a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti.

onorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. honorable, lat. honorabilis)

1. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil.

onorabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. honorabilité, lat. honorabilitas)

1. calitatea de a fi onorabil.

onorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. honorant)

1. care onorează (pe cineva).

onorare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (onora)

1. faptul de a onora.
2. arătare a respectului; cinstire; (rar) fălire; (anton.) dezonorare.
3. achitare în termen a unei datorii.

onorariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. honoraires, lat. honorarium)

1. plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.).

ambiofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiophonie)

1. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor.

amendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amende)

1. sancțiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte.

asincronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asynchronisme)

1. caracter asincron.
2. efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră.

AUDIO-, AUDI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. audio-, cf. lat. audire „a auzi”)

1. „auz, frecvență sonoră”.

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

cineproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + proiecţie)

1. proiecție de pelicule cinematografice (cu pistă sonoră).