Dictionar

oofor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Oophoron)

1. (biol.) termen folosit rar pentru ovar.
 

OOFOR-, OOFORO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. oophor/o/-, cf. gr. oophoros „care poartă ouă”)

1. „ovar”.
 

ooforectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oophorectomie)

1. (med.) ablațiunea unuia sau a ambelor ovare; ovariectomie.
 

ooforită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oophorite)

1. (med.) inflamația unuia sau a ambelor ovare; ovarită.
 

OOFORO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. oophoros „care poartă ouă”)

1. „ovar”.
 

ooforom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oophorome)

1. mică tumoare a ovarului.
 

ooforomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. oophoromania)

1. accident nervos caracterizat prin crize epileptice, cu tulburări menstruale.
 

anexită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annexite)

1. inflamație a ovarelor și a trompelor uterine; ooforosalpingită.
 

ovar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ovarium, fr. ovaire)

1. organ în care se formează celulele sexuale feminine; oofor.
2. parte bazală a pistilului unde se formează ovulele și care după fecundație se transformă în fruct.
 

ovariectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ovariectomie)

1. (med.) îndepărtare chirurgicală a unuia sau a ambelor ovare, practicată atât la om, cât și la animale; ooforectomie.
 

ovarită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ovarite)

1. (med.) inflamație a ovarelor; ooforită.