Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)
1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune.
3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată.
4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale.
5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime.
6. efectuare a unui anumit calcul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opérationnel)
2. care permite a efectua în condiţii optime unele operaţii.
4. referitor la operaţii militare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. operationalism)
1. curent în metodologia şi filozofia ştiinţei contemporane care consideră că semnificaţia noţiunilor utilizate în ştiinţă se reduce la operaţiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor noţiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. operazionalità)
1. însuşirea de a atinge un anumit scop.
2. proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme.
3. caracterul a ceea ce este operaţional.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (operaţional + -iza)
1. a face să devină operaţional, practic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opérationnisme, amer. operationism)
1. tendinţă a unor psihologi americani care concep psihologia ca un studiu al operaţiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conştiinţei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidolyse)
1. operaţie prin care un acid înlocuieşte un alt acid dintr-un ester.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.