Dictionar

Opercul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opercule, lat. operculum)

1. membrană osoasă care acoperă şi protejează branhiile la peşti.

2. organ care închide scoica anumitor moluşte.

3. strat subţire care închide celulele larvelor albinelor.

4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la muşchi.

Opercul

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT operculum

2. FR opercule

3. EN operculum

4. DE Operculum; Deckel; Deckelchen

5. RU оперкулум; крыщечкa

6. HU kupak, fedő, csalma

Opercular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. operculaire)

1. care îndeplineşte rolul de opercul.

2. de forma unui opercul; operculiform.

Operculat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT operculatus

2. FR operculé

3. EN operculate

4. DE deckeltragend; bedeckt; verschlossen

5. RU с крыщечкой

6. HU kupakos, fedős, csalmás, befedett

OPERCULI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. operculum „capac”)

1. „capac, opercul”.

Operculifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. operculifère)

1. prevăzut cu un opercul.

Operculiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. operculiform)

1. care are forma unui opercul sau capac; opercular.

Opercular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. operculaire)

1. care îndeplineşte rolul de opercul.

2. de forma unui opercul; operculiform.

Operculiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. operculiform)

1. care are forma unui opercul sau capac; opercular.

Opercul

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT operculum

2. FR opercule

3. EN operculum

4. DE Operculum; Deckel; Deckelchen

5. RU оперкулум; крыщечкa

6. HU kupak, fedő, csalma

Operculat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT operculatus

2. FR operculé

3. EN operculate

4. DE deckeltragend; bedeckt; verschlossen

5. RU с крыщечкой

6. HU kupakos, fedős, csalmás, befedett

OPERCULI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. operculum „capac”)

1. „capac, opercul”.

Operculifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. operculifère)

1. prevăzut cu un opercul.