Dictionar

Opiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. opium)

1. substanţă narcotică toxică, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant.


Europiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. europium)

1. element chimic din grupa lantanidelor.


Codeină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. codéine)

1. (chimie) alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei; metilmorfină.


Gagarinit

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. gagarinit)

1. mineral conţinând elemente din familia pământurilor rare (ceriu, erbiu, lantan, europiu).


Laudanum

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. laudanum)

1. narcotic lichid pe bază de opiu.


Morfină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphine)

1. alcaloid din opiu, folosit ca narcotic, analgezic, calmant şi uneori şi stupefiant.


Narcotină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. narcotine)

1. alcaloid din opiu, somnifer uşor, tonic şi calmant al tusei.


Opiaceu, -ee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opiacé)

1. (medicament) care conţine opiu.