Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)
1. curent ideologic-politic (în mişcarea muncitorească) care promova ideea renunţării la mijloacele luptei revoluţionare.
2. lipsă de conduită morală, de fermitate şi de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attentisme)
1. politică, atitudine de tergiversare, de oportunism în luarea deciziilor importante.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. attentiste)
1. I. referitor la atentism, propriu atentismului.
2. care adoptă sau susține o politică de tergiversare și de oportunism.
3. care așteaptă indolent sau precaut succesiunea evenimentelor.
4. II. adept al atentismului; persoană care practică o politică de tergiversare și de oportunism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. opportuniste, rus. opportunist)
2. (cel) care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunité, lat. oportunitas)
1. caracterul a ceea ce este oportun.
2. ocazie fericită, prilej favorabil.
3. oportunism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. soţial-şovinizm)
1. varietate a oportunismului, constând în sprijinirea de către social-democraţie a politicii imperialiste a guvernului capitalist din propria ţară.