Dictionar

Rezultate principale (Oportunitate):

Oportunitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunité, lat. oportunitas)

1. caracterul a ceea ce este oportun.

2. ocazie fericită, prilej favorabil.

3. oportunism.


Rezultate secundare (Oportunitate):

Inoportunitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inopportunité)

1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.

2. incomodare.

3. deranjare.

4. (anton.) oportunitate.


Contratimp

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contretemps)

1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.

2. inoportunitate, nepotrivire.

3. în ~ = inoportun.


Inoportunitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inopportunité)

1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.

2. incomodare.

3. deranjare.

4. (anton.) oportunitate.


Necesitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécessité, lat. necessitas)

1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate.

2. (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei.

3. cu ~ = în mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situație excepțională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării țării.

4. categorie filozofică desemnând însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare.


Oportunism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)

1. curent ideologic-politic (în mişcarea muncitorească) care promova ideea renunţării la mijloacele luptei revoluţionare.

2. lipsă de conduită morală, de fermitate şi de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2).