Dictionar

oprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. opri)

1. acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit.
2. (concr.) loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas.
3. ținere pe loc, reținere.
4. (înv.) interdicție, prohibiție, piedică, opreliște.
5. (loc. adv.) fără ~ = neîntrerupt, neîncetat, continuu.
 

neoprire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + oprire)

1. lipsă de stăpânire; nestăpânire.
2. lipsă de cumpătare; necumpătare.
 

acondroplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achondroplasie)

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creșterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.
 

acustomat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akustomat)

1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea și oprirea automată a unui magnetofon.
 

apnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apnée, cf. gr. a- „fără” + pnein „a respira”)

1. (med.) oprire temporară, voluntară sau nu, a respirației.
 

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
 

autoblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + blocare)

1. oprire în timpul funcționării a unui mecanism, a unei mașini sub acțiunea propriilor forțe rezistente la frecare.
 

autostop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-stop)

1. instalație de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulației pe străzi.
2. instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în mașină.