Dictionar

Secţiune optică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT sectio optica

2. FR coupe optique

3. EN optical section

4. DE optischer Schnitt

5. RU оптический срез

6. HU optikai metszés


Analatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.

2. lunetă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.


Analatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anallatism)

1. proprietate optică a stadimetrului şi a taheometrelor de a da direct prin citire distanţa de la centrul aparatului foto la mira vizată.


Antipod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.

2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.

3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.

4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.


Aplanat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aplanat)

1. (optică) sistem optic corectat pentru aberația de sfericitate, oferind astfel imagini care nu prezintă distorsiuni; sistem optic aplanetic.


Aplanetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aplanétique)

1. (optică) care prezintă aplanetism.

2. se referă la un sistem optic care oferă o imagine nedistorsionată (cu aberația de sfericitate corectată).


Axă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.