Dictionar

Rezultate secundare (Orândui):

Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Burghezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.

2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.

3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.


Capitalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie.

2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existenţă a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forţei statului cu forţa monopolurilor.


Clan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.

2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib.

3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind se răspândească.

4. (peior.) clică.


Comunism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communisme)

1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga.

2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.

3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică.

4. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific.


Constituţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituţie (I).

2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.

3. comisie = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.