Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. morbus)
1. boală.
2. ~ul lui Pott = tuberculoză la coloana vertebrală.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (orbeca + -ăi)
1. a umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi.
2. (var.) a orbăcăi, (înv., reg.) a orbeca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. orbecăi)
1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orbiculaire, lat. orbicularis)
1. adj. globular, rotund; circular.
2. adj., s. m. (muşchi circular) în jurul pleoapelor şi buzelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orbilianisme)
1. folosire a pedepselor corporale în educaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. orbiter)
1. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absorbable)
1. (chim.) care poate fi absorbit.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)
1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)
1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.