instrumentare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. instrumenta)
Etimologie: (vb. instrumenta)
1. acțiunea de a instrumenta.
2. orchestrare a unei bucăți muzicale.
3. executare a unei bucăți muzicale la unul sau mai multe instrumente.
4. efectuare a unei instrumentații.
5. (jur.) alcătuire a documentelor necesare pentru declanșarea unei acțiuni juridice.
6. (inform.) inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia.