Rezultate secundare (Ordonată):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)
1. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversatif, lat. adversativus)
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiphonème)
1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reuneşte în sine două sau mai multe foneme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attributif)
2. propoziţie ~ă = (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziţie relativă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cartésien)
1. I. care aparține cartezianismului, privitor la cartezianism.
2. care îl are ca autor sau origine pe Descartes, care este formulat de el.
3. coordonate ~ene = sistem de numere care definesc poziţia unui punct în raport cu două axe perpendiculare (abscisa şi ordonata).
4. nomogramă ~ă = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane.
5. II. adept al cartezianismului.
6. cel care a adoptat doctrina lui Descartes.