Dictionar

Rezultate principale (Ornamenta):

Ornamenta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ornementer)

1. a împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a decora.


Rezultate secundare (Ornamenta):

Ornamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ornemental)

1. care serveşte ca ornament; decorativ.


Ornamentat; împodobit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT odornatus; sculpturatus

2. FR orné; sculpté; decoré; ornementé

3. EN ornate; adornate; ornamented; sculptured; adorned; decorate

4. DE skulpturiert; verziert; geschmückt

5. RU скульптурпровaнный; орнaментировaнный; укрaщенный; нaряженный

6. HU díszített, ékesített


Ornamentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ornementation)

1. arta, tehnica ornamentării.

2. ansamblu ornamental.


Acteonela

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.


Agavă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agave)

1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.


Ajura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ajourer)

1. a executa un ajur; a lucra un obiect cu ajururi; a ornamenta cu un ajur.


Alabastru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.

2. (pex.) obiecte din alabastru.

3. (bot.) boboc sau mugure floral.


Antefix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antéfixe)

1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperişului de olane al unui edificiu.


Apareiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appareillage)

1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.

2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.