Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplustre, lat. aplustra)
1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă şi ornată cu banderole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur)
1. pictură fină și delicată de dimensiuni reduse.
2. literă ornată care împodobea titlul sau începuturile capitolelor în vechile manuscrise.
3. operă de artă, de literatură, piesă muzicală de dimensiuni mici, lucrată cu finețe.
4. obiect de dimensiuni reduse.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m., III. s.n.
Origine: (fr. pectoral, lat. pectoralis)
1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.
2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.
3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.
4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.
5. cruce ~ă = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.
6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).
7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).
8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.
9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.
10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. storno)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tigette)
1. (arhit.) partea din capul unei coloane corintiene, ornată cu frunze, din care pornesc volutele.