abundent; copios; numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT copiosus; copiose; abundans
2. FR copieux; abondant; nombreux
3. EN copious; abundant; plentiful
4. DE reichlich; zahlreich
5. RU обильный; многочисленый
6. HU bőséges; számos

alb-lucios

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alb + lucios)

1. sidefiu.

albatros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albatros)

1. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat.

alios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alios)

1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.

amnios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amnios)

1. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care învelește fetusul la mamifere, păsări și reptile.

amofos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammophos, germ. Ammophos)

1. îngrășământ chimic complex, ușor solubil, din azot și anhidridă fosforică.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abderit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)

1. om simplu, mărginit și caraghios.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).