Parte de vorbire: vb. intr., refl. (înv.)
Origine: (v. osârdie)
1. a-și da silința; a se strădui, a se osteni.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (slv. оусръдьникъ)
1. sârguincios, zelos, (înv.) osârdnic.
2. (var.) (înv. și reg.) oserduitor.
Parte de vorbire: vb. refl. (înv.)
Origine: (v. osârdnic)
1. a-și da silința; (înv.) a se osârdui.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. osârdnici)
1. vivacitate sau vigoare pe care o arată cineva în realizarea unei acțiuni; ardoare.
2. (înv.) osârduință, (înv.) osârduire, (înv.) osârduitură.