Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bascule)
1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nystagmus)
1. mişcare oscilatorie ritmică şi involuntară a globilor oculari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résonance)
1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele.
2. cutie de ~ = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde.
3. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil.
4. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență.
5. (fig.) ecou, rezultat, răsunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. seiche)
1. mişcare oscilatorie verticală a apei unui lac sau a unei mări aproape de ţărm, datorită schimbărilor bruşte ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vibration, lat. vibratio)
1. (fiz.) mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte şi de alta a unei poziţii de echilibru, cu o frecvenţă relativ înaltă; vibrare, oscilaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pâlpâi)
1. acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei.
2. mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură.
3. fâlfâit de aripi; fâlfâire.
4. (prin analogie) mișcare oscilatorie ușoară a unui ax de simetrie; pâlpâit, (rar) pâlpâitură.