Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hospitalier)
1. adj. binevoitor cu oaspeţii; primitor.
2. (despre o casă, o ţară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine.
3. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhospitalier)
1. care nu este ospitalier; neprimitor; rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hospitalité, lat. hospitalitas)
1. însuşirea de a fi ospitalier; găzduire bună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thébaïde)
1. loc solitar şi deşert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie.
2. (fig.) loc izolat şi neospitalier, propice meditaţiei.
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. s.n. (înv.)
Origine: (I. lat. hospitalis, it. ospitale; II. lat. hospitalis, it. ospedale)
1. I. care primește bucuros oaspeți; ospitalier.
2. II. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii; spital.