Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agnatique)
2. (ist.) normă ~ă = normă potrivit căreia demnităţile dinastice nu reveneau moştenitorilor direcţi, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (-ciune + -ism)
1. curent latinist extremist, iniţiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice aceloraşi transformări suferite de cuvintele moştenite din latină; pumnism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (ciun/ism/ + -ist)
1. (adept) al ciunismului, curent latinist în lingvistica și filologia românească care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. coheres, -edis)
1. (jur.) moştenitor împreună cu alţii.