Dictionar

Ostreicultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ostréiculture)

1. ramură a acvaculturii care se ocupă cu creşterea stridiilor; cultura stridiilor.

2. (var.) ostricultură.


Ostreicultor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ostréiculteur)

1. cel care se ocupă cu ostreicultura.


Ostreicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ostréicole)

1. referitor la ostreicultură, de ostreicultură.

2. care privește creșterea stridiilor.