Dictionar

ambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embout)

1. piesă metalică cu secțiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecție la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie.
 

anou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anneau)

1. cerc realizat dintr-un material dur și folosit pentru a atașa, reține sau înfășura ceva.
2. bijuterie anulară; inel.
3. ceva care amintește de această formă.
 

antierou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.
 

argou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.
 

bandou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandeau)

1. legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.
2. cadru decorativ exterior al portalului unui tunel.
3. mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje.
 

bardou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bardot)

1. animal obținut din încrucișarea unui armăsar cu o măgăriță.
 

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (mușchi) care produce sau permite abducția.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

acadian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.
2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.
 

achenodiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. achenodium, fr. achénode)

1. fruct compus din două sau mai multe achene.
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.