Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. oxigena)
1. acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei.
2. decolorare a părului prin tratare cu apă oxigenată; albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată.
3. (chimie) combinare cu oxigenul.
4. (med.) transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul inspirat; hematoză.
5. (var.) (ieșit din uz) ossigenare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supraoxigena)
1. (chimie) acțiunea de a supraoxigena și rezultatul ei; oxigenare puternică; supraoxigenație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anoxémie)
1. oxigenare insuficientă a organismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hématose)
1. proces de oxigenare a sângelui venos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. suroxygénation)
1. (chimie) oxigenare la cel mai înalt grad; supraoxigenare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supraoxigena)
1. (chimie) acțiunea de a supraoxigena și rezultatul ei; oxigenare puternică; supraoxigenație.