al pari

Parte de vorbire:  loc. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. al pari, la paritate)

1. (despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) la valoarea nominală; cu preț egal cu valoarea nominală; de aceeași valoare.

PARI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (it. pari-, cf. lat. par)

1. „egal”.

paria 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. paria)

1. inv. (în India, la brahmani) om care nu face parte din nici o castă, lipsit de orice drepturi.
2. (fig.) om disprețuit de toată lumea, lipsit de drepturi.

paria 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parier)

1. intr., tr. a face un pariu.

parian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. parian)

1. porțelan moale, nesmălțuit, care imită marmura de Paros, folosit ca material în lucrările de sculptură.

paricid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parricide, lat. parricida, /II/ parricidium)

1. adj., s. m. f. (cel) care și-a ucis părinții.
2. s. n. ucidere a părinților.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.