Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (păgân + -atic)
1. care aparține unei religii politeiste sau cultului idolilor; păgân.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (păgân + -ăție)
1. credință religioasă a păgânilor; păgânism.
2. însușire de a fi păgân; păgânătate.
3. stare de păgân; păgânătate.
4. păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie.
Parte de vorbire: s.f., s. propriu
Origine: (lat. fortuna)
2. (mitol.) zeitate păgână care distribuia fericirea și nefericirea după bunul plac; zeița sorții.
3. (la fig.) o putere fictivă și misterioasă care distribuie bunuri și rele la întâmplare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (zeu + -itate)
1. divinitate păgână, zeu, zeiţă.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (păgân + -ăție)
1. credință religioasă a păgânilor; păgânism.
2. însușire de a fi păgân; păgânătate.
3. stare de păgân; păgânătate.
4. păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie.
Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (boz + -oaie)