Dictionar

Rezultate principale (Pălăvrăgeală):

Pălăvrăgeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)

1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.

2. (var.) palavrageală.


Rezultate secundare (Pălăvrăgeală):

Frazeologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phraséologie)

1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.

2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală.

3. disciplină care studiază unităţile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte.


Pălăvrăgeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)

1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.

2. (var.) palavrageală.


Vorbărie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vorbă + -ărie)

1. vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.


Tălăpăneală

Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (tălăpăni + -eală)

1. mers rar, greoi; (reg.) tălăpănit.

2. discuție fără rost, lipsită de importanță; pălăvrăgeală, (reg.) tălăpănit.


Pălăvrăgitură

Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (pălăvrăgi + -tură)

1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.

2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.


Flecăreală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -eală)

1. (fam.) vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală.