Rezultate principale (Pălăvrăgeală):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)
1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.
Rezultate secundare (Pălăvrăgeală):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phraséologie)
1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.
2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală.
3. disciplină care studiază unităţile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)
1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vorbă + -ărie)
1. vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (tălăpăni + -eală)
1. mers rar, greoi; (reg.) tălăpănit.
2. discuție fără rost, lipsită de importanță; pălăvrăgeală, (reg.) tălăpănit.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (pălăvrăgi + -tură)
1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -eală)
1. (fam.) vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală.