păr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pilus; capillus; crinis
2. FR poil
3. EN hair
4. DE haar
5. RU волосок
6. HU haj

băşicarea frunzelor de păr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Taphrina bullata
2. FR cloque des feuilles du poirier
3. EN fear leaf blister
4. DE Blattbeulenkrankheit des Birnbaums
5. RU курчaвость листьев rруши; вздутие листеьв rруши
6. HU körte levélhólyagosodása

clăpar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (clapă + -ar)

1. încălțăminte pentru schi închisă cu clape.
2. (arg.) instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală.

contratipar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. controstampa)

1. (poligr.) tipar pe verso.

ferpar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faire-part)

1. scrisoare sau anunţ (într-un ziar) prin care se aduce la cunoştinţă căsătoria sau decesul cuiva.

ghimpar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (ghimpe + -ar)

1. (tehn.) tijă prevăzută cu ghimpi la unul din capete, folosită la extragerea diferitelor unelte sau piese rămase accidental în gaura unei sonde.

hepar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hépar)

1. ficat.
2. extract de ficat, cu acţiune de stimulare a hematopoiezei şi de regenerare a celulei hepatice.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.