Dictionar

Compărea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. comparaître)

1. a apărea în faţa unei instanţe judecătoreşti.

Dispărea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disparaître)

1. a nu se mai vedea, a ieşi din câmpul vizual.

2. a se pierde, a pieri.

3. a-şi înceta existenţa, a se stinge.

4. a muri, a deceda.

Reapărea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réapparaître)

1. a apărea din nou.

2. a se retipări.

Redispărea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + dispărea)

1. a dispărea din nou.

Transpărea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. transparaître)

1. a se întrezări, a se ghici.

Abiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.

2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.

3. (antonim) biogen.

Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

Acaparant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.

Acaparator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.

Acerofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.

2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.

Act

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.

2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.

3. document, înscris oficial.

4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.

5. diviziune a unei opere dramatice.

6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.