pacific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pacificus, fr. pacifique)

1. referitor la pace; care iubește pacea, care aspiră la pace, care trăiește în pace; pașnic, liniștit.
2. care se petrece fără violență, în calmitate; (prin ext.) care exprimă liniște sufletească, blândețe.
3. (desuet) locomotivă ~ă = locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători.
4. (geogr.) ocean ~ = ocean cu ape liniștite, cel mai mare și cel mai adânc de pe Pământ, situat între Asia, Australia, America și Antarctica.
5. (geogr.) referitor la Oceanul Pacific sau la regiunile spălate de acest ocean.
6. (var.) (înv.) pacefic.
7. (antonime) agresiv, belicos.

pacifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pacifier, lat., it. pacificare)

1. a restabili pacea, ordinea.

pacificator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. pacificateur, it. pacificatore)

1. (cel) care pacifică, care contribuie la restabilirea păcii.
2. (antonime) perturbator, provocator.

austroneziană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)

1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.
2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.

cataractă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta)

1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață.

irenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irénique, lat. irenicus, gr. eirenikos)

1. inspirator de pace; pacific.
2. (religie) care caută ecumenismul, înțelegerea între oameni cu opinii religioase divergente.

joncă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jonque)

1. ambarcație mică cu vele pentru transport și pescuit, ale cărei pânze sunt întinse pe bețe orizontale de bambus, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific.

pacific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pacificus, fr. pacifique)

1. referitor la pace; care iubește pacea, care aspiră la pace, care trăiește în pace; pașnic, liniștit.
2. care se petrece fără violență, în calmitate; (prin ext.) care exprimă liniște sufletească, blândețe.
3. (desuet) locomotivă ~ă = locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători.
4. (geogr.) ocean ~ = ocean cu ape liniștite, cel mai mare și cel mai adânc de pe Pământ, situat între Asia, Australia, America și Antarctica.
5. (geogr.) referitor la Oceanul Pacific sau la regiunile spălate de acest ocean.
6. (var.) (înv.) pacefic.
7. (antonime) agresiv, belicos.

pacificator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. pacificateur, it. pacificatore)

1. (cel) care pacifică, care contribuie la restabilirea păcii.
2. (antonime) perturbator, provocator.