bar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bar)

1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri.
4. cabaret.

bruderșaft

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Bruderschaft „fraternitate”)

1. ritual sau fel de a bea în care doi parteneri își duc paharele la gură încrucișându-și brațele, în semn de prietenie sau pentru a-și consolida prietenia; frăție de băutură.

cupă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cuppa, fr. coupe)

1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior.
2. recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).
3. caliciu.
4. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câștigătorului unei competiții sportive; (p. ext.) întrecerea însăși.
5. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, servește la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc.
6. plantă cu tulpina foarte scurtă și o singură floare, albastră azurie.

ganimede

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. Ganimede)

1. (fam.) tânăr galant cu înclinații perverse.
2. chelner, paharnic.

halbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Halbe)

1. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută.

libație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libation, lat. libatio)

1. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere.