Dictionar

Rezultate secundare (Palatal):

Palatal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palatal)

1. din regiunea palatului; palatin2.

2. consoană (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin apropierea sau atingerea părţii de jos a limbii de palat.


Palataliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. palataliser)

1. a (se) transforma o consoană nepalatală într-una palatală; a (se) muia.


Depalataliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépalataliser)

1. tr., refl. (despre consoane aflate înaintea lui e sau i) a-şi pierde, a face să-şi piardă caracterul palatal.

2. refl. a reveni, sub influenţa limbii literare, la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate.


Dur 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dur, lat. durus)

1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat.

2. consoană = consoană care nu are nici un element palatal în articulaţia ei.

3. (despre ape) cu mare proporţie de săruri de calciu şi magneziu.

4. (fig.) aspru; crud, brutal.


Iodiza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (iod + -iza)

1. (fonetică) a se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza.


Palataliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. palataliser)

1. a (se) transforma o consoană nepalatală într-una palatală; a (se) muia.


Palatin 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palatin)

1. referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal.

2. (s. n.) os pereche în porţiunea posterioară a feţei, la formarea palatului dur.


Tildă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tilde, germ. Tilde)

1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă.

2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal.