Rezultate secundare (Palatal):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palatal)
1. din regiunea palatului; palatin2.
2. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin apropierea sau atingerea părţii de jos a limbii de palat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. palataliser)
1. a (se) transforma o consoană nepalatală într-una palatală; a (se) muia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépalataliser)
1. tr., refl. (despre consoane aflate înaintea lui e sau i) a-şi pierde, a face să-şi piardă caracterul palatal.
2. refl. a reveni, sub influenţa limbii literare, la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dur, lat. durus)
1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat.
2. consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulaţia ei.
3. (despre ape) cu mare proporţie de săruri de calciu şi magneziu.
4. (fig.) aspru; crud, brutal.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (iod + -iza)
1. (fonetică) a se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. palataliser)
1. a (se) transforma o consoană nepalatală într-una palatală; a (se) muia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palatin)
1. referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal.
2. (s. n.) os pereche în porţiunea posterioară a feţei, la formarea palatului dur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tilde, germ. Tilde)
1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă.
2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal.