Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. palavracı)
1. persoană care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, limbut, guraliv.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (pălăvrăgi + -tură)
1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.