Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléontologie)
1. ştiinţă care studiază vieţuitoarele fosile descoperite în sedimentele scoarţei terestre.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthropolithe)
1. (paleontologie) resturi fosile atribuite speciei umane; fosilă umană petrificată.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archéoptéryx)
1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biostratonomie)
1. parte a paleontologiei care studiază condiţiile în care au fost înglobate în depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. dendrolithe)
1. (paleontologie) arbore petrificat, fosilizat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. dinornis)
1. (paleontologie) pasăre fosilă alergătoare asemănătoare cu struțul, dar de două ori mai mare, cu ciocul scurt și ascuțit și picioare masive cu trei degete, care a trăit la sfârșitul erei terțiare și ale cărei oase au fost descoperite în Noua Zeelandă; moa.