Dictionar

panegiric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panégyrique)

1. discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate.
2. elogiu, laudă.
3. tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare.
 

autoelogiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + elogiu)

1. elogiu adus propriei persoane; elogiu autopanegiric.
 

encomiastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. encomiastico)

1. cu caracter panegiric, laudativ, elogios.
 

encomion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. enkomion, discurs)

1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva.
2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu.
 

madh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ar. madh)

1. gen de poezie orientală asemănătoare cu panegiricul.
 

panegirist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panégyriste)

1. cel care face un panegiric, un elogiu.