Dictionar

Rezultate secundare (Pante):

Pantee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panthée)

1. care reuneşte atribuţiile, caracterele mai multor divinităţi.


Panteism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panthéisme)

1. concepţie filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură.


Panteist

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. panthéiste)

1. I. relativ la panteism, care ține de panteism, care admite panteismul; panteistic.

2. II. adept al panteismului.


Panteistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. pantheistisch)

1. care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteist.


Pantelegraf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pantélégraphe)

1. aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor.


Pantelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pantélisme)

1. concepţie idealistă care susţine la baza dezvoltării fenomenelor se află o voinţă de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri.

2. teorie care afirmă voinţa ca origine şi natură a binelui.


Betel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétel, port. betel)

1. mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înţepător.


Bob 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bob/sleigh/)

1. sanie de metal foarte joasă şi îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în faţă cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.

2. sport practicat cu această sanie; bobslei.


Cartel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.

2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.


Carură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrure)

1. lărgime a umerilor şi a spatelui cuiva.

2. formă largă şi pătrată a pântecelui, a corpului etc.

3. personalitate puternică a cuiva.

4. (fig.) calibru.


Cefalotripsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalotripsie)

1. operaţie de zdrobire a capului fătului în pântecele mamei pentru a facilita scoaterea lui.


Cezarotomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. césarotomie)

1. (med.) intervenție chirurgicală pentru extragerea copilului viu din pântecele mamei, atunci când nașterea nu poate avea loc în mod natural; operație cezariană, histerotomie.