Dictionar

Rezultate principale (Papist):

Papist

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. papiste)

1. susținător al autorității absolute a Papei.

2. persoană de credință catolică; catolic.

3. adept al papismului.

4. (depr.) nume dat catolicilor de către protestanți.


Rezultate secundare (Papist):

Papist, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. papiste)

1. în legătură cu Papa de la Roma, cu catolicismul; papal.

2. (adesea depr.) catolic.


Papistășesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv. și reg.; adesea depr.)
Origine: (papistaș + -esc)

1. de papistaș, al papistașilor; catolic.

2. (rar) eretic.

3. (var.) (reg.) păpistășesc, papistașesc, popistășesc.


Papistăși

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (înv. și reg.)
Origine: (v. papistaș)

1. a face treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza.


Catolic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.

2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.

3. II. adept al catolicismului; papistaș.

4. persoană care aparține religiei catolice.

5. (antonime) necredincios, păgân.


Protestant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. protestant)

1. I. referitor la protestantism, la protestanți; reformat, (înv.) protestanticesc.

2. care aderă la una dintre confesiunile reformate (sau la o biserică sau o sectă care este descendentă din aceasta).

3. care aparține religiei reformate.

4. II. adept al protestantismului.

5. adept al religiei reformate.

6. (antonime) catolic, (înv.) papist.


Catolicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (catolic + -esc)

1. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; catolic, (înv. și reg.) papistășesc.


Catolici

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (pop.)
Origine: (v. catolic)

1. a face treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza, (înv. și reg.) a (se) papistăși.


Catolicime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (catolic + -ime)

1. totalitate a catolicilor, lumea catolică.

2. (var.) catolicitate, (înv. și pop.) papistășime.


Catolicizat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. catoliciza)

1. adj. care a trecut sau a fost făcut treacă la catolicism; (pop.) catolicit, (înv.) catolnicit, (înv.) papistășit.

2. s.n. catolicizare.