Dictionar

papistășesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv. și reg.; adesea depr.)  
Etimologie: (papistaș + -esc)

1. de papistaș, al papistașilor; catolic.
2. (rar) eretic.
3. (var.) (reg.) păpistășesc, papistașesc, popistășesc.
 

catolic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
 

catolicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (catolic + -esc)

1. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; catolic, (înv. și reg.) papistășesc.
 

papistășesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv. și reg.; adesea depr.)  
Etimologie: (papistaș + -esc)

1. de papistaș, al papistașilor; catolic.
2. (rar) eretic.
3. (var.) (reg.) păpistășesc, papistașesc, popistășesc.