Dictionar

parapet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parapet, germ. Parapett)

1. perete scund la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor.
2. prelungire a bordajului deasupra punții la nave și la unele ambarcații.
3. întăritură (de pământ, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificații.
 

bac 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bac)

1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă.
2. cuvetă, bazin.
3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor.
4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid.
5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.
 

barbetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbette)

1. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații.
 

glisieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glissière)

1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.
 

parados 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parados)

1. parapet de pământ în spatele unei tranșe, unui șanț, care apără de loviturile venite din spate.
 

plonjeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plongée)

1. scufundare în apă (prin sărituri).
2. (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire.
3. taluz superior al unui parapet.
4. plonj.
5. mișcare de coborâre (rapidă) a unui avion.