Dictionar

Parodia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parodier)

1. a imita o operă literară sau maniera unui autor.


Autoparodia

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. /s’/autoparodier)

1. a se parodia pe sine însuși.


Parodiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parodiant)

1. (cel) care parodiază.


Macaronism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macaronisme)

1. mișcare literară din sec. XVI-XVII care parodia și satiriza pedantismul moravurilor cavalerești, prin compoziții burlești, scrise într-o limbă împestrițată cu cuvinte și forme latine și latinizate.

2. cuvânt, expresie specifică macaronismului.

3. apartenență la macaronism.


Parodiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parodiant)

1. (cel) care parodiază.


Autoparodia

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. /s’/autoparodier)

1. a se parodia pe sine însuși.