Dictionar

parși

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. parsi)

1. adepții parsismului, o confesiune derivată din zoroastrism, care au părăsit lumea iraniană și au emigrat principalmente în India pentru a scăpa de persecuția musulmană; ghebri.
 

parsism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parsisme)

1. religia popoarelor iraniene, întemeiată pe Zoroastru; zoroastrism.
2. religia parșilor, adepți ai zoroastrismului sau mazdeismului, care au părăsit Persia (Iranul) în urma cuceririi arabe și a răspândirii islamului (secolele VI- VIII).
 

parcimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. parcimonie, lat. parcimonia)

1. economie dusă la extrem, uneori meschină, care se exercită asupra lucrurilor mărunte; zgârcenie.
2. (fig.) limitarea elementelor de prisos; măsură, reținere.
3. (var.) (înv.) parsimonie.
 

parsism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parsisme)

1. religia popoarelor iraniene, întemeiată pe Zoroastru; zoroastrism.
2. religia parșilor, adepți ai zoroastrismului sau mazdeismului, care au părăsit Persia (Iranul) în urma cuceririi arabe și a răspândirii islamului (secolele VI- VIII).
 

parsechi

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (magh. pohárszék)

1. dulap de bucătărie cu ușă de sticlă; bufet.
2. (reg.) parte de jos a dulapului.
3. șifonier, (înv.) garderob.
4. poliță de scânduri.
5. firidă.
6. (var.) (înv., reg.) parsec, (înv., reg.) peharsechi, (reg.) parșiet, (reg.) parșit, (reg.) păharsec, (reg.) părsechi, (reg.) părset, (reg.) pârsechi, (reg.) persechi.
 

parși

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. parsi)

1. adepții parsismului, o confesiune derivată din zoroastrism, care au părăsit lumea iraniană și au emigrat principalmente în India pentru a scăpa de persecuția musulmană; ghebri.
 

densiflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. densus „dens” + flos, floris „floare”)

1. (bot.) cu flori dese.
2. (antonim) sparsiflor.