Dictionar

 
 
 
 

abnorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobișnuit.
2. (antonime) normal, obișnuit.
 

aboral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat față de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
3. (antonim) adoral.