Rezultate principale (Participiu):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. participium, fr. participe)
1. mod verbal nepersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi număr, care exprimă acţiunea suferită de un obiect.
Rezultate secundare (Participiu):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adverbialiser)
1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gerundivus, fr. gérondif)
1. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. participial, lat. participialis)
1. referitor la participiu; construit cu participiul; care provine dintr-un participiu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (prepoziţional + -iza)
1. a trece, prin conversiune, un adverb, substantiv, participiu sau gerunziu la prepoziţie.