pasager, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. passager)
Etimologie: (fr. passager)
1. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc.
2. s. n. navă de pasageri (I).
3. adj., adv. trecător.
aerobuz
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aérobus, după engl. airbus)
Etimologie: (fr. aérobus, după engl. airbus)
1. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus.
aeronavă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (după fr. aéronef)
Etimologie: (după fr. aéronef)
1. vehicul aerian care transportă pasageri sau mărfuri; aparat care circulă în aer; aerovehicul.
aerotransportor
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (aero- + transportor)
Etimologie: (aero- + transportor)
1. autovehicul pentru transportul de pasageri şi de mărfuri.
autotaxare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (auto1- + taxare)
Etimologie: (auto1- + taxare)
1. sistem de plată în autovehicule prin compostarea biletelor de către pasageri.
avionetă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. avionnette)
Etimologie: (fr. avionnette)
1. avion mic, utilizat pentru zborurile de pasageri, sport, școală etc.
bac 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bac)
Etimologie: (fr. bac)
1. platformă plutitoare care serveşte la transportul de oameni, animale şi vehicule peste un curs de apă.
2. cuvetă, bazin.
3. avion echipat pentru transportul automobilelor şi al pasagerilor lor.
4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid.
5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.