Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patenté)
1. care a obţinut o patentă; brevetat.
2. (fig.; despre oameni şi însuşirile lor) notoriu, evident, patent2.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rotatif)
1. adj. (despre mișcări) circular.
2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație.
3. motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile.
4. (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice.