Dictionar

patrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. patria, fr. patrie)

1. țara unde s-a născut și trăiește cineva; loc de baștină; pământ natal.
2. loc de origine a unei idei, a unei științe, arte etc.
3. loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva.
 

antipatriot, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.
 

apatrid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
3. om fără patrie.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.
 

apatridie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apatridie)

1. starea, condiția de apatrid (persoană care nu are patrie sau naționalitate).
 

colaboraționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. collaborationnisme)

1. atitudine sau politică de cooperare activă cu un ocupant inamic (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); colaborare cu dușmanul; trădare de patrie.
 

cosmopolitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste.
 

defensism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défensisme)

1. atitudine a reacțiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.