Dictionar

Rezultate principale (Pauză):

Pauză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)

1. întrerupere momentană a unei acțiuni.

2. reacție.

3. antract.

4. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale.

5. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură.

6. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor.


Rezultate secundare (Pauză):

-PAUZĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. pausis „încetare”)

1. „diminuare, reducere”.


Aeropauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeropause)

1. regiune între 20 şi 200 km deasupra Pământului.


Andropauză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.


Diapauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapause)

1. sistare sezonieră a funcţiilor vitale la insecte, pentru a supravieţui unor condiţii nefavorabile de existenţă.


Menopauză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ménopause)

1. stare fiziologică specifică femeii, în general după vârsta de cincizeci de ani, constând în încetarea definitivă a activității ovariene și a menstruației; (prin metonimie) perioadă de viață care corespunde acestei stări; climacteriu la femei.


Mezopauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mésopause)

1. stratul superior al mezosferei, care face trecerea spre termosferă, prin valori termice minime.


Antract

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antracte)

1. pauză între actele unei reprezentanţii.

2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.


Blanc 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blanc)

1. spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite.

2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conţine înregistrări.

3. pauză albă şi tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.


Cezură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césure, lat. caesura)

1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.

2. mică pauză între două propoziţii sau fraze ori între două secţiuni ale unei lucrări muzicale.

3. (tehn.) diviziune a unei scări funcţionale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.


Climacteric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. climacteric)

1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.


Climacteriu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)

1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.

2. (var.) climacterium.


Colon 4

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. colon)

1. semn de punctuaţie antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct şi virgulă în punctuaţia modernă).

2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade.